Dax Crazy Talk

Concluzie

2010-10-24T03:27:00.004+03:00

Suntem toti niste copii care invata, rad, se joaca.
Oricat am creste suntem niste copii si adevarul este ca, atunci cand nu putem sa adormim pt ca suntem ingrijorati, bolnavi, tristi, ne-am dori o mama care sa vina sa ne adoarma.

13 Mirosul. Atingerea

2010-09-07T12:52:00.005+03:00

Imi place uneori sa intru in librarii, desi stiu ca nu voi cumpara nimic. Mirosul de hartie proaspata, noua, imi trezeste imaginatia. Iau cartile si le deschid una cate una, dupa cum ma poarta mirosul. Simt privirea librarului cum imi arde in ceafa si treptat il ignor total pentru ca ma pierd in desoperire. Ating paginile incet, ca sa simt finetea, textura, imperfectiunile. Imi apropii degetele de nari si inspir adanc. Mirosul de cerneala s-a schimbat de-a lungul atator ani. O carte veche se recunoaste nu doar dupa paginile ingalbenite, ci si dupa cerneala. Imi ingrop fata intre pagini si ma gandesc la mana care lasa urme si izuri pe o foaie, la mirosul de cerneala de China, o cu totul alta poveste.

Ridic la intamplare altceva. Cartea care o tin acum in mana are cateva colturi incretite si pagini subtiri si netede ca foita de tigara. Stilul e vechi, mirosul e de proaspat scos de sub tipar. E o carte cu poezii de Nichita Stanescu, cu coperti cartonate, legata ca pe vremea bunicilor mei, cu numele si titlul in basorelief. Materialul ce acopera cartonul e aspru si ciudat. Coperta pare veche. O pun inapoi de unde am luat-o, apoi imi trec mana peste rafturi, incet ca sa imi ramana in memorie si imi umplu narile de miresme in timp ce imi desfac incet bastonul si imi caut drumul catre iesire.

Lumina ochilor scursa in degete

Pentru copilul din noi... :)

2010-06-01T11:13:00.002+03:00

Photo: mon ami Franck Plat

Eram copii si stateam in ploaia calda de vara, cu mainle intinse si cu fata spre cer. Saream in balti si ne uitam la curcubee de benzina.
Ne bucuram de paraiasul care se facea fluviu in imaginatia noastra vie si construiam baraje din pietrele de pe drum, ca sa ne facem lacuri in care sa ne simtim uriasi.

Nu stiam ce inseamna eticheta si, hainele noastre purtau urmele tuturor jocurilor pe care le inventasem. Mancam fructe zemoase murdarindu-ne pana la coate pentru ca erau mult mai gustoase asa.
Aveam talpile negre, genunchi si coate julite, pentru ca le foloseam de multe ori pe post de frane.

Cunosteam toate cotloanele bune de-ascuns si cautam mereu altele mai bune si aveam pe post de paradis fiecare copac si pe post de observator o creanga veche dintr-o salcie batrana
Ne dadeam cu hinta pana la bara ca sa demonstram ca nu ne e frica si ne rupeam pantalonii in topogane prost facute.
Fugeam dupa fluturi si dupa gaze si culegeam brate de flori si urcam in carca fiecarui animal sau om care era in stare sa ne duca, asa ca sa fim si noi macar pentru o perioada, mai inalti.

Nu eram pudici si ne faceam propriile reguli. Eram cuminti si rebeli, dupa cum ne venea.
Dar inca suntem toate astea si purtam toate semnele de buna purtare ca sa ne aduca aminte.

Nu stiu cum sunteti voi, dar eu azi o sa mananc o inghetata enorma, pana la coate si ca de fiecare data, oricat as incerca, un strop va ajunge pe haine, undeva intr-un loc extrem de vizibil :))))

12 Nebunul

2010-05-31T13:31:00.003+03:00

Nebunul avea ochii albastrii si barba extrem de alba si ma intreba neincetat si nedumerit de iesirea din labirintul de coridoare goale si strazi fara nume si numar.
Avea mainile stranse pe gramada lui de lucruri valoroase: 15 amintiri amestecate, 5 ganduri clare si un vocabular din mai multe limbi.
Poate fusese profesor sau constructor de aeronave sau visator, dar acum ochii ii erau tulburi si doar din cand in cand privirea i se lumina intr-o fraza curata.
M-a urmat ca un copil pana am gasit, nu o iesire din labirint, ci un loc in care se putea respira. Am vrut sa-l bat pe umar inainte sa plec si m-am oprit la jumatatea gestului, cred ca mi-a fost frica sa nu iau din nebunia lui sau poate din claritate...

A judeca. A accepta

2010-05-25T15:36:00.009+03:00

Toti avem tendinta sa judecam, mai mult sau mai putin aspru. Ne judecam pe noi, ii judecam pe altii, judecam lumea in care traim. Ne suparam pe actiunile altora, care nu au fost in concordanta cu sistemul nostru de valori. Uitam ca diferentele dintre oameni sunt mari, si potrivirile vor fi intre 0 si 99% si e clar ca nu avem cum sa ne intelegem toti.
La baza toti suntem buni, intr-un fel sau altul, chiar daca actiunile noastre nu sunt mereu asa. Actiunile noastre nasc reactiuni, mai mici, mai puternice, de toate naturile. Alegerile noastre care au legatura cu oamenii sunt cat se poate de personale si orice decizie am lua acest lucru nu face persoana cealalta mai mult sau mai putin ok, ci doar mai mult sau mai putin potrivita, la un anumit moment, cu noi.

Eu inca invat sa accept si functioneaza. Sunt mai calma si ma deranjeaza din ce in ce mai putin actiunile celor din jur. Alegerea mea este ca, dupa o perioada in care, din motive personale, nu am simtit nevoia sa comunic am reinceput sa o fac. Am reinvatat sa spun scurt si la obiect ce vreau, fara nervi, fara angoase.
Asta nu inseamna ca nu o sa mai judec niciodata pe nimeni, doar ca voi judeca inainte sa judec.
Asta nu inseamna ca sunt zen :) , voi face greseli, doar ca tind catre o stare de bine si vreau sa cred ca totul se intampla cu un anumit motiv.

Oricum suntem responsabili de propriul nostru confort, de orice natura ar fi el.

11 Intoarcere la...

2010-05-16T13:17:00.007+03:00

Simti greutatea urcusului si cum aerul se rarefiaza? Mainile iti devin usoare si picioarele grele. Respiratia o ia razna si gatul iti arde si muschii pulpelor se incoarda. Toate insectele ti se incurca in par si libelule apar de nicaieri, pentru ca mai ai pana la primul izvor. Buzele iti sunt uscate si atunci cand o gasesti tratezi apa ca pe o minune rece, care iti ingheata dintii.
Talpile dor de la dalele de piatra ce se transforma in pamant alunecos si apoi in iarba care te primeste de parca acela e locul tuturor dintotdeauna. Ultima urma de oras e acoperit de mesteceni albi, plini de vant. Fata iti arde de soare si doar daca ridici mana simti racoarea.
E liniste, liniste de lipsa de zgomot de masini si masinarii si masinatiuni.
Simturile iti revin la un normal care ai uitat ca e normal. Ai uitat cum suna unele lucruri, cum miroase aerul acesta, cum se vad culorile si ca totul e uneori atat de simplu ca dorinta de a urca pana cand nu-ti mai simti corpul ca al tau, pentru ca zborul e cu atat mai placut cu cat esti mai sus.

10 Coincidente

2010-05-12T18:11:00.007+03:00

Tu intrii in sufletul meu cu chipul pe care ti-l dau eu si te transform si ma transformi de parca am fi doua bucati de lut incapatante.
Tu intrii in capul meu cu chipul pe care vrei sa il vad eu si te transformi in ce vreau si ma transform in ceea ce doresti.
Tu iesi din sufletul meu cu chipul tau, cel adevarat, cu tot ce n-am vrut sa vad, cu tot ce am ignorat voit sau nevoit si ma transform in ceea ce sunt.
Tu iesi din capul meu cu chipul tau cel adevarat, cu idei la comun, cu vise intersectate, cu dorinte impartasite.

Uneori toate chipurile coincid.

09 Chipuri

2010-05-10T11:23:00.008+03:00

Se ridica din pat isi face doua codite si isi da seama ca timpul trece uneori repede alteori ingrozitor de incet.
Isi imprastie "jucariile" in fiecare bucatica de spatiu.
Strange prin camera si le pune pe toate la locul lor.
Isi prinde parul in coc si danseaza in fata oglinzii.
E cald, se bate cu apa si castiga...partial.
Se prabuseste fara suflare in iarba si rade cu toata gura.
Cade plangand in hohote pe pat si are ochii rosii.
E fragila

Se machiaza usor si isi pune o rochie extrem de feminina si zambeste plina de incredere.
Alearga in tenisi pana cand nu o mai tin picioarele.
Pedaleaza, constienta ca barbatii se uita dupa fundul ei.
Plezneste un barbat pentru ca a exagerat.
Exagereaza cu o mana alunecand pe fundul unui barbat.
Isi sustine cauza cu multa hotarare si calm.
Se enerveaza pentru ca nu are argumente.
Da o palma metaforica si trece mai departe.
Se crizeaza si e total incoerenta.
Are nevoie de o imbratisare data cu forta.
Ofera o imbratisare din toata inima.
E buna.

Inventeaza plina de energie, mancaruri noi, vise noi, pozitii noi.
Simte o brusca si enorma lipsa de chef
Ridica in brate un copil.
Nu si-a dorit copii niciodata si nici nu-si va dori.
Ia viata extrem de in serios.
Rade de probleme ca de niste glume
Conduce si stie ca barbatii o vor vedea mereu ca pe un pericol in trafic.
E puternica.

Isi cumpara sutiene dantelate pentru ea, dar in speranta ca le va vedea si altcineva.
Arata bine in camasa lui.
Arata bine si fara camasa lui.
Isi da seama ca nu merita sa mimeze niciodata un orgasm.
Iubeste neconditionat si irational.
Isi gandeste si isi controleaza fiecare pas, fiecare sentiment.
E rea.

Isi frange mainile de nerabdare si nu mai poate astepta.
Are tot timpul din lume si nu se grabeste niciunde.
Ofera un sfat usor.
Accepta un sfat cu greu.
Nu are nici un complex si e stapana pe ea
Aduna oameni in jurul ei.
Alunga pe toata lumea si vrea sa fie singura.
Traieste intens si plin si zgomotos.
Lipsita de sentimente se bucura de liniste.
Isi aduce aminte de probleme si cade.
Si se ridica si invata din fiecare pas... sau nu.
Oricum e una singura.
E o femeie si mai are atatea lucruri de experimentat!

(Multumesc tuturor femeilor pentru inspiratie)

08 Am spus

2010-05-06T14:00:00.004+03:00

Ma uit la ea si stiu ca nu va spune, stiu ca imi va da un sfat si va ramane intre noi. Va fi la fel, reciproc.

Ii spun ce am pe suflet, si diplomata ma va intreba ceva, ma va sustine, dar nu va spune, nu sunt chiar sigura ca niciodata, dar nu acum. E indeajuns.

Vorbesc si stiu ca nu se va putea abtine si totusi ii spun, stiu ca nu ma va afecta pe viitor. E doar adevar. Dureros, dar adevar.

Ma uit la el si stiu ca nu va repeta cuvintele nimanui. Stiu atat de sigur incat mi-e inscris in codul genetic. Ii multumesc undeva in interior si imi asez capul pe umarul lui si el ma mangaie usor.

Eu am nevoie sa spun. Acum.. si el asculta. Ma priveste si imi spune, ca sa stiu de la inceput, ca el nu imi va impartasi nimic.

Il privesc plin. Stiu ca va spune, la un anumit moment, asa cum mi-a spus si mie de altii, de altele si cum va spune si altora de mine si vreau sa cred ca nu.

Voi spune despre mine mereu, pana imi va pieri glasul. Nu mai e mult pana atunci.
Am tacut.

07 Cortina

2010-03-21T23:44:00.004+02:00

Piesa e interesanta, geniala pe alocuri.
Aplauzi.
Ai locuri bune, in fata, pe mijloc, dar nu prea in fata ca sa nu pierzi din miscari.
Finalul e apoteotic.
Aplauzi frenetic.
Extraordinar!

Si cortina cade. Cade de tot. Devine o bucata de material nefolositor, adunat morman pe scena. Si vezi actorii obositi cum isi dau jos mastile.

Vezi chelia junelui prim si genele false ale primadonei. Vezi cei 40 de ani ce se ascundeau in spatele buclelor blonde. Vezi ura din ochii actritei experimentate cand se uita inspre viitoarea inlocuitoare atat de tanara. Vezi cat de neinteresanti sunt toti fara spectacolul de lumini cu care se inconjoara. Vezi totul clar si atunci observi figurantul din colt. E la fel ca in piesa. Zambeste cald si viu si hainele de strada nu il schimba in nimic nou. Iese din scena la fel cum a intrat: real.

Pe jumatate dezamagit, te ridici sa pleci. Iesi pe usa si iti dai seama ca locul mastilor e in teatru si nici una dintre ele nu are ce cauta pe strazi.

06 Farfurii

2010-03-13T12:52:00.007+02:00

Bunica avea multe farfurii desperecheate, nici un set intreg. Mereu radea si spunea ca e aiurita si pe un bol mai aparea o ciobitura.

Multa lume mi-a spus ca seman cu bunica: cum ma misc, cum vorbesc, cum rad.
Singura mi-am dat seama ca tot ca si ea sunt aiurita, neatenta la lucruri si uneori repezita. Era modul ei de a se copilari pe langa doi nepoti. Era modul ei de a ne face sa ne aduce aminte mai tarziu ca lucrurile nu conteaza.

Astazi, spaland vesela cu nervi, pentru prima data m-am intrebat daca bunica mea a spart atatea siruri de vase din aiureala sau existau multi nervi in corpul ei puternic, multe ganduri negre si grele care dispareau cu fiecare farfurie sparta, cu fiecare cana crapata, ca pentru noi sa fie mereu bunica ce ne-a umplut sufletul.

Cert e ca pe bunica nu am vazut-o plangand niciodata.

Simple things

2010-02-03T19:06:00.008+02:00

Snowflakes on my cheeks
Cooking with/for friends
Eating platter number nine in Stradivarius :)
A good cup of tea
Dancing whenever i feel like it
New information from an incredible conversation
Long fun breakfasts with lots of fruits and vegetables
My time for reading
My photo camera
People who care
Sitting in Union square just to watch people
Drawing again
Long sunny days with perfect temperature
Waking up with the sun on my face
Cello concerts
Summer dresses
Being a nomadic soul
Traveling till I'm old and gray
Walking in the rain
Walking barefoot
Water fights
Snow fights
Warm hands
Colorful toy windmills in a balcony (on a street in Venice)
Old good movies
Sleeping in the grass or in the sand
Fields of sunflowers
The smell of earth when it rains or of grass when it's cut
The smell of hay, of wood, of sand
Bear hugs given and received
Going back to my roots to see the mountains
People that you can talk to for hours till you are to tired to move your mouth
Jazz
Getting rid of preconceptions (one a day i say :) )
A piano playing somewhere in the vis-a-vis block of flats
Long walks
Old street lights
Unusual old clocks
Tea houses mixed with book houses
White rooms with white beds and white curtains
To sleep on my belly
Living with as few inhibitions as possible
To make jewelery for me and for others
Living doing what i like
Surprise theater tickets to a good play
To keep interesting messages so i can read them and remember...

And i am still discovering :)

Revel sau cum sa fii dus cu pluta

2009-12-28T18:50:00.028+02:00

UPDATE: pentru ca eram mult prea multe bisericute si grupulete, se ramane la varianta fiecare aduce ce vrea cu subdiviziunile obligatorii:

ceva de rontait/mancare dulce sau sarat (de preferat sa nu fie o punga de saratele pt ca nu aduceti doar pt voi)
ceva de baut alcoolic
ceva de baut gen suc/apa minerala plata
o sampanie (la asta va coalizati voi cate 2/3 pers pe sticla)

Oricum ar fi k sa anuntati cine ce aduce ca sa existe o idee cam ce o sa avem.

LISTA DE INSCRIERI S-A INCHEIAT :)
Totul a pornit de la Horia(and the gang), Crina(and the gang) si pers de fata(and co.) care am hotarat sa nu mai facem revelul in club. Eu am sarit cu locatia.
Fata de ce hotarasem initial suntem doar un pic mai multi :)
Ily 8
Cristina 5
Adriana 4
Alexandra 4
Crina 4
Clawd 2
Horia Richie Cata Seicean
Moi 3

Pentru ca sunt un pic sarita de pe fix am hotarat, in ultimul moment, ca se face revelul la mine. Si acum asta nu ma lasa sa dorm :)))) Asa ca am facut calcule si maine ar trebui sa facem cumparaturi.
Calculele mele bat pe undeva pe la 70 de lei de persoana care includ, mancare si bautura, mai detaliat:

saratele, ceva dulce/fructe
sandwich-uri: pateu, unt, cascaval, sunca, ardei, castraveti si logic paine

mancarea vine cam 20-25RON/pers

2 sticle de vin/3pers 10RON/pers
4beri/pers 10-15RON/pers
1 sampanie/3pers 7RON/pers
ceva tarie (wiskey, vodka) 10-15Ron/pers
suc(portocale cola) si apa 5RON/pers

sunt constienta ca nu toata lumea o sa bea de toate, dar se va compensa pt ca unii vor bea mai mult din ceva si altii din altceva.

Astept sugestii si reclamatii si BANI si MASINI ca sa apucam sa facem cumparaturi. Toate de preferat inainte de 31 decembrie :)))

L. E. Exista intotdeauna varianta eu stau acasa si voi veniti cu ce vreti in materie de mancare si bautura :) asta in cazul in care nu reusim sa facem o grupare asa de rapida la niste trupe asa de diverse

Si am inteles ca

2009-12-14T23:38:00.005+02:00

... nu avem nevoie de atata drama ca sa intelegem fericirea
... piesele unei vieti pot cadea la locul lor
... sentimentul de Craciun depinde de foarte putin
... am reusit sa gasesc fericiriea din lucrurile mici
... lacrimile isi au rostul lor
... lucrurile bune le trecem cu vederea, daca momentul nu e bun
... inima poate sa functioneze in acelasi timp cu capul
... what feels wrong is most of the times wrong
... toti suntem conditionati sa credem ceva si e tare greu sa iesim din cercul nostru vicios
... toate cele de mai sus depind doar de noi si nu sunt general valabile.

Joaca, jucarii si jucatori

2009-11-15T17:02:00.010+02:00

POZEEEEE!!!!!! :)
Cu intarzierea de rigoare anunt ca seara de jocuri a fost cea mai buna idee de intalnire din toate timpurile.
Am fost multi, am fost amuzanti, ironici, acaparatori(pt ca ne-am extins mai mult decat necesar :) ), comunicativi, inventivi si bine dispusi.
Sudoku a fost pt prima data amuzant, jucat cu Dora, Ily si Rob.
La table m-a batut Raka mar, ca de fapt pe aproape toata lumea in seara aia.
Dar dupa cum spunea si Dora, reusita serii a fost Mima!!! (filmulet aferent cu Rob) daca are cineva chef sa-l proceseze sa-mi spuna.
Ideea mi-a aparut de la inceput, dar toata lumea era implicata in alte jocuri. La un moment dat auzul meu fin a prins o alta discutie cu acelasi subiect si dupa ce ne-am mobilizat prima data in 6: Dani, Nuzzu, Paul, Dora, Todo si eu, lumea a inceput sa vina catre noi din toate partile.
Asa ca in final i-am acaparat pe Cristi si Andreea de la uno, pe Horia, pe Dan, pe Raka, mai tarzior a venit si Ily, pe Dede care si-a scos echipa de cateva ori bune. La sfarsit a venit si Corina pe care am luat-o imediat in echipa noastra pentru ca ramasesem mai putini

Alte relatari si liste mult mai complete de participanti gasiti la Tomata si la Dora.

05 Maxim doua sanse

2009-11-14T20:50:00.006+02:00

Te observ in timp ce vorbesti strengar si iti urmaresc miscarile. Inca le recunosc.
Imi place cand ma imbratisezi cald, dar un pic distant. Inca imi aduc aminte cum mirosi.
Nu-mi pare rau ca am plecat. Desi uneori imi lipsesti, se intampla mult prea rar ca sa mai conteze.
De fiecare data cand ne luam la revedere si ma indepartez fara sa ma uit inapoi, ma gandesc ca doi oameni au maxim doua sanse sa fie impreuna. Doua momente importante cand, unul dintre ei sau amandoi, au o clipa de claritate si incearca sau reincearca o relatie, si noi le-am folosit pe amandoua.

Trecand peste partea de poveste,spun ca doi oameni au maxim doua sanse de a fi impreuna pentru ca al treilea apare fie ca o incercare chinuita de a trai ceva ce nu mai e acolo, fie pentru ca intervine nevoia de a nu fi singur

04 Cand m-am nascut

2009-11-09T17:40:00.007+02:00

Cand trebuia eu sa ma nasc, totul afara era gri, ciudat si rece. In locul meu rotund cu lumina difuza era cald, colorat si bine. Dadeam spectacole seara si inotam in fiecare dimineata. Vorbeam cu mama, cu tata si cu umbrele de lumina. Din cand in cand dansam.

La un anumit moment mama a inceput sa-mi spuna ca trebuie sa ma nasc, ca nu o sa ma poata cara toata viata dupa ea, ca ma asteapta atat lume nerabdatoare.
In fiecare zi ma momea cu altceva. De portocale m-am plictisit repede, ca dovada ca nici acum nu le mananc cu placere. De povesti, in schimb, nu ma mai saturam si tata a trebuit sa inventeze altele tot timpul.

Cand a vazut ca intarzii atat, mama s-a speriat. Simtea cum ma lua somnul din ce in ce mai tare si rar o mai mangaiam linistitor pe burta ca sa ii spun ca sunt bine.
Culorile calde se schimbau in verde si totul devenea cetos. Nu mai avem putere si totul devenea confortabil.

Intr-un final m-am nascut. M-au obligat.
Nu vedeam mare lucru si nu intelegeam mai nimic. Uneori ma intreb daca s-a schimbat ceva.

Azi

2009-11-06T17:48:00.002+02:00

Azi m-a trezit sufocandu-ma la ora 4:00 dimineata.
Azi de la ora 10 la ora 13:30 am umblat prin spitale dupa un diagnostic si o reteta.
Azi am invatat ca o asigurare de Hunedoara nu e acceptata in Timis
Azi am reinvatat sa respir cu greu.
Azi am cheltuit peste 100lei pe taxiuri si medicamente.
Azi m-am felicitat ca stiu sa fac bijuterii ca sa am ce da la doctori.
Azi am ajuns acasa urand sistemul medical si vremea.
Azi am luat antibiotice.
Azi am inceput sa respir din nou cat de cat acceptabil de normal.
Azi eu si sitemul meu imunitar am mai trecut peste o zi in care trebuie sa ne acceptam reciproc.

Slow motion

2009-11-05T17:03:00.005+02:00

Cand lucrurile se intampla in slow motion se intampla de cele mai multe ori pt ca nu faci nimic interesant.

De o saptamana febra mea se joaca neincetat cu mine si amigdalele mele oscileaza intre a exploda sau nu, sau se hotarasc sa se transforme in fluturasi si dureri in alte zone ale corpului meu obosit.
Sunt vlaguita si incep sa imi pierd rabdarea. Pana acum psihicul meu era cel care sustinea tot maldarul asta de inaltime 1.75 si aprox. 60 de kg (nu ma urc pe cantar pt ca probabil am slabit destul de mult) si acum cedeaza si el incet.
Maine obtin rezultatul analizelor si imi tin pumnii sa nu trebuiasca sa bag antibiotice in mine (lucru pe care il urasc cu ardoare si febra).

De lucrat lucrez tot in slow motion sau aproape deloc si fara chef. Ce chef si inspiratie poti sa ai cand iti ard ochii de o saptamana, cand te imbraci ca o varza, cu cat mai multe foi, cand energia iti fuge la ora 6 seara si cand simti durerea pana in moalele capului?

....si acum gata, intorc foaia. Ma gandesc la sporadicele momente de luciditate, la rasetele celor care mi-au fost in preajma. La glumele bune si multe. La Adriana (colega mea de apartament), care m-a amenintat ca daca nu o trezesc data viitoare cand ma trezesc sufocandu-ma noaptea, ma bate dupa ce imi trece boala (si credeti-ma! poate! e mai inalta ca mine si mai puternica). La Alexandra (cealata colega) care mi-a cumparat medicamente si fructe. La Marco si Massimiliano, care au fost fratii mei mai mari (pacat ca doar) pt cateva zile. La toti cei care m-au facut sa zambesc pe msnger de la distanta. La bloggerii care mi-au dat multa atentie pt o seara.

Maine dimineata o sa zambesc si nu o sa mai am febra(cel putin pana seara). Am zis!

Cand dansez...

2009-10-28T08:31:00.007+02:00

...sunt libera. Scap de toate prejudecatile si uit de mine si ma regasesc altfel.
Inchid ochii ca sa uit si de toti, ca sa nu ma mai simt o persoana, ci un acord dintr-un ritm.
Muzica imi devine o a doua piele, transparenta.

...am o stare de bine, de apartenenta la ceva doar al meu. E fericire pura. Nu e doar o explozie de endorfine, e un zambet real. Ma mai incurc in pasi si ma pufneste rasul. Ma copilaresc.

...sunt eu. Fara cuvinte imbarligate, fara ascuns dupa degete, fara inhibitii.

Dar pentru toate astea trebuie sa dansez cel putin jumatate de ora in continuu, ceea ce se intampla din ce in ce mai des in ultima vreme.

Lumi paralele

2009-10-25T23:39:00.011+02:00

Cand am aflat cate ceva despre ideea asta aveam 14 ani si prima carte SF in mana. M-am afundat in subiect si toata descrierea mi se parea incredibila, de poveste.
M-am afundat atat de mult cu nasul in carti incat, pana acum, nu am facut legatura ideii cu lumea reala.

Lumile paralele exista ca metafora pentru multiplele noastre personalitati, si nu ma refer la oamenii cu mai multe fete, ci la ajustarile pe care le facem mereu ca sa putem sa ne integram in societate sau sa ne adaptam la anumite situatii.
Pe masura ce crestem trecem dintr-o lume in alta, care are puncte comune cu cea de dinainte, dar e de foarte multe ori extrem de schimbata.

Gandind la un nivel larg si dezvoltand ceea ce vorbeam cu un prieten, (cum ca niciodata nu vei putea sa intelegi o alta persoana cu adevarat, ci vei putea doar sa incerci sa o accepti) fiecare om traieste intr-o lume paralela cu a celorlalti. We slide! Alunecam pe langa lumile celorlalti, pe limitele lor, dar vom vedea lucrurile altfel, unori atat de radical diferit incat te face sa te intrebi cine are de fapt dreptate.

Experientele fac diferenta, dar totusi ma intreb daca unii nu se complac in situatiile gri care ii inconjoara, si nu incearca sa le accentueze.
Lumile cu ganduri si idei asemanatoare se intersecteaza si rezulta spatii comune de intelegere din priviri, din doua cuvinte, dintr-un gest. Rezulta circuite comune care vor ramane mereu in lumea celuilalt.
Lumile celorlalti te influenteaza fie ca vrei, fie ca nu. Ramane la latitudinea ta sa alegi ce vrei sa pastrezi sau pe cine vrei sa pastrezi.

Inca mi-e greu sa pun in cuvinte tot ceea ce pentru mine e atat de clar. Am vrut sa scriu ca sa nu uit macar o idee care se dezvolta treptat in capul meu.
Unii o sa inteleaga ce am scris ca: toti traim in compartimentul nostru si suntem singuri toata viata, altii vor vedea multitudinea de posibilitati. Eu prefer sa raman neutra :)

Daciana Productions PRESENTS:

2009-09-02T11:55:00.005+03:00

The Mystery of the Lost Package

I got a notice from the post office that i got a Package, the problem is nobody told me he/she was going to send it, so we have a double surprise: ME because i have no clue who sent it, HIM/HER because i wasn't into town so i couldn't pick it up and he/she is going to get it back. If someone can revel the secret of the package pls send me an e-mail!

As a plus to the mystery is the fact that i don't know who could have known my new address because i haven't been here long and the question of what was in the package.

Misterul recomandatei pierdute

Am primit un aviz de la posta cum ca am primit o recomandata, problema e ca nimeni nu m-a anuntat ca o sa trimita asa ceva. Rezultatul: o dubla surpriza. Pentru mine ca nu am nici cea mai vaga idee ce era cu recomandata aia. Pentru el/ea din cauza ca nu eram in oras si nu am putut sa o ridic, deci o sa o primeasca inapoi. Daca cineva poate sa spulbere misterul in legatura aceasta poveste, il/o raog sa imi scrie un mail!

Ca un plus la misterul acestei intamplari e faptul ca nu am nici cea mai vaga idee cine putea sa imi stie adresa noua pt ca nu m-am mutat demult aici si pe langa asta ramane intrebarea ce era in pachet?

S-a terminat...

2009-06-13T15:23:00.007+03:00

...cu binele si au aparut problemele. Au cazut din toate partile si eu am asteptat cu capul plin de cucuie si corpul plin de vanatai sa se termine. La un anumit moment mi s-a facut frica si am inceput sa cred ca nu mai exista un sfarsit. Eram deja obosita. Atunci mi-a lipsit cel mai tare un varf de munte de unde sa pot urla pana cand incep sa ma doara gatul si obrajii.
Totul s-a terminat la fel de brusc cum incepuse. Se pare ca in ultima vreme am o viata brusca.
Brusc am facut un tort de capsuni. Brusc au venit prietenii la mine. Brusc s-a infiripat ceva care arata a zi de nastere, desi nu asa fusese gandita.
Camera mea inca miroase a trandafiri, nectarine si sare de baie.
Camera mea inca atarna intr-o ordine aproximativa.
A fost o zi de marti interesanta!

Schimbari

2009-05-14T13:51:00.006+03:00

In ultima vreme ma "droghez". Adica am devenit dependenta de endorfinele care mi-au invadat tot corpul. Explicatia e simpla: mi-e bine! Mi-e frica doar sa nu se termine brusc :)

In sfarsit, dupa multa vreme, mi-am gasit apartament.
Apartamentul meu e vesel si insorit, frumos si aranjat.
Canile mele cu flori isi au locul pe un raft din bucataria mea confortabila. Planseta mea a ocupat un loc pe balcon, devenind masa de lucru. Copacul din fata geamului imi tine companie. Atmosfera e destinsa si inspiratia zboara.

M-am mutat cu o aiurita-artistica asa ca si mine si cu sora ei(care sincer e cea mai responsabila din toate trei). Noi doua facem bijuterii, iar ea ne tine pe linia de plutire. Discutiile sunt placute si line si muzica buna urla din boxe spre disperarea vecinilor :)

Stau intr-un apartament in care mi-e drag sa primesc lumea. Autoinvitati-va!!!!

03 Bicolor

2009-03-24T01:22:00.002+02:00

Cainele aveau un ochi maro roscat si unul auriu, o cusca portocalie, un munte de nisip, o bunica, doi nepoti si o vie verde. In fiecare seara bunica ii dadea paine cu lapte, in care mai cadeau, din cand in cand, struguri albastrii si nepotii ii smotocea cu fiecare ocazie blana galbena stropita cu negru. Cand bunica a plecat de tot in lumea povestilor si a luat cu ea si casa, iar nepotii au incetat sa mai creada in zane, cainele a captat o familie gri care i-a furat toate culorile. Doar ochii au ramas unul auriu si celalalt maro roscat.

Postul nr 101 si o sa revin

2009-03-19T10:54:00.016+02:00

Pregatesc lista asta de ceva vreme ENJOY
My crazy list

Discover Seal!

Martisor

2009-02-18T20:39:00.003+02:00

BISNITESC... :) adica ma gasiti, in perioada 23-1MAR 6-8MAR, cu martisoare tip medalion si bijuterii de toate felurile, in centru
La cuuuuum ninge in ultima vreme s-ar putea sa trebuiasca sa ma cautati intr-unul din oamenii de zapada
Aduceti lopeti si paturi calde :)

Bijuteriile mele

2009-02-06T19:05:00.004+02:00

Incerc sa construiesc ceva. Ceva care imi mananca tot timpul. Incerc sa evoluez catre materiale noi, catre idei noi. Ma bantuie modelel de bijuterii pana si in somn. Nu mai simt nevoia sa scriu, uneori inregistrez pe strada, prin casa, cand ma apuca, idei si sentimente. Intre timp mainile mele lucreaza, de cele mai mullte ori. Urati-mi noroc si vizitati-ma din cand in cand pe site-ul de bijou.
Nu stiu cand o sa revin la scris, eventual la sfarsitul lui februarie cand o sa va anunt unde o sa am expuse bijuteriile pentru martisor.

02 Vals

2009-01-05T17:13:00.003+02:00

Sincer nu imi aduc aminte cum ne-am intalnit asa tarziu si nici de ce purtam fusta aia de doua palme si cizmele negre pe frigul ala ingrozitor. Stiu doar ca eram pe o straduta linistita si vorbeam de toate asa cum faceam mereu. Era cel mai bun prieten pe care il avusesem in ultima vreme.
Nu-mi aduc aminte nici a cui a fost ideea de a intra prin efractie in curtea de langa sediul de politie. Cred ca a mea, din cauza casei care era in renovare (mai mult un conac).
Lantul de la poarta era asezat acolo de forma si usile nu erau zavorate. Scara din holul principal era cazuta in dizgratie si lasa se se vada cangi lungi de armatura de fier.
Vroiam sa ajung sus, sa vad tot si mi-a tinut hangul. Urcand pe scara ingusta de serviciu am trecut pe langa camaruta unde un panznic gras isi dormea primele ore de noapte.
Am ajuns in sala rotunda de sus tinandu-ne de mana si cu inima pompand adrenalina in fiecare colt. Am inceput sa-i povestesc despre balurile care se tineau in sala aceea si despre cum casa a ajuns in paragina pentru ca proprietarii erau spioni si au trebuit sa fuga in timpul razboiului. Totul in pasi de dans. M-a luat de mana si am inceput sa valsam pe podelele de marmura ca sa le aducem aminte de trecut. Ca sa ne aducem aminte de trecut.
El este in continuare cel mai bun prieten pe care l-am avut vreodata.

01 Constelatii

2009-01-04T19:38:00.009+02:00

Undeva la mijloc am inteles ca atunci cand ai libertate nu ai liniste,iar cand ai liniste nu ai libertate si atunci am renuntat la el.
Imi prefer libertatea. Nu am fost niciodata femeia nimanui. Asta am realizat mai tarziu, dupa ce am crezut ca am fost.
Si totusi, uneori, imi lipseste, cu mainile lui de pianist. Atunci cand ma intind pe burta ca sa dorm, nu mai imi mangaie nimeni alunitele (de fapt pistruii) de pe spate. "In fiecare an iti apar doua. Mereu perechi. Asezate la aproape aceeasi distanta, cat sa se tina de mana." imi spunea si apoi le unea cu varful degetului artator, cu linii imaginare, tremurate, in constelatii noi, fiecare cu povestea ei, spusa cu amandoua mainile.
M-am plictitsit intr-o zi de constelatii si nu a stiut sa inventeze altceva sau poate ca am incetat eu sa privesc, sa ascult, sa simt, sa incerc.
Acum imi apare doar un pistrui in fiecare an si ma bucur de noi constelatii doar ale mele.

Mi-am scos cerceii la plimbare

2008-12-20T18:01:00.004+02:00

si trebuie neaparat sa va uitati pe Wired Stones ca sa vedeti ce am facut :)

Expozitie de obiecte handmade

2008-12-16T19:34:00.007+02:00

Dati sfoara in tara si anuntati mai departe pentru ca daca scap de gripa care ma bantuie de cateva zile, particip si eu :)

articolul de mai jos e preluat de la Arisu

"Timişoara. În ziua de 19 decembrie 2008 are loc cea de-a doua expozitie din partea de vest a ţării dedicată obiectelor lucrate de mână. O serie de creatori independenţi s-au reunit sub numele de Cloud Factory pentru a promova arta handmade.

Ana-Maria Teodorescu şi Manuela Marchiş au strâns creatorii locali de produse handmade într-o singură comunitate. Cloud Factory este prima lor ocazie de a-şi prezenta public creaţiile şi tehnicile. Mărgele pictate, cercei fistichii, genţi şi haine îndrăzneţe, cutii colorate şi piese decorative fac obiectul unui eveniment unicat pentru Timişoara.

Cafeneaua culturala Aethernativ in colaborare cu Clouds Factory va invita la un pahar de vin in curtea interioara de pe Str Marasesti,deja cunoscuta pentru ambianta familiara.Cloud Factory propune timişorenilor o expozitie inedită de creaţii handmade şi workshop-uri pentru cei interesaţi să-şi stimuleze latura creatoare.

"Dorim să aducem în actualitate produsele unicat, create manual cu migală şi imaginaţie. Vrem să dezvăluim şi celorlalţi secretele meşteşugului nostru şi să-i inspirăm să-şi descopere creativitatea", declară Ana-Maria Teodorescu, una dintre iniţiatoarele Cloud Factory.

In ziua de 19 decembrie,incepand cu orele 14 se vor desfăşura workshop-uri de pictură pe sticle de vin si borcane concepute ca si decor pentru masa de sarbatori, pe bile reciclate din lemn si modalitati de impachetare a cadouriilor in stil japonez din material textil. Evenimentul are şi o puternică componentă ecologică, promovând reciclarea prin reutilizare. O bună parte din artişti recuperează materiale vechi şi le integrează în operele lor, conferindu-le astfel o nouă utilitate.

Cloud Factory este o mişcare anti-uniformizare care oferă soluţii originale pentru un stil de viaţă modern. Artistii s-au adunat în jurul ideii că fiecare persoană este unică şi merită produse unicat prin care să-şi exprime personalitatea. Expoziţia, face parte dintr-o serie de manifestări care urmăreşte să promoveze comunitatea handmade din vestul ţării, să o aducă în atenţia celor care apreciază frumosul şi originalitatea şi le gasesc tot mai rar în jur

Cu prietenie,

Aethernativ in colaborare cu

Cloud Factory"

Jerry Lewis

2008-12-13T13:21:00.005+02:00

Sketch-uri care imi aduc aminte de copilarie.
In special primul. Ma facea sa rad de fiecare data.

Intalnirea clandestina a blogerilor

2008-12-06T11:58:00.003+02:00

Ne-am intalnit asa cum si-a dorit Cami, adica in Irish. Totul a inceput cu 2 si cand am ajuns eu erau deja 4. Dupa care brusc au mai aparut 3 si apoi inca 2. In final am fost cam 15. Nu i-am numarat pentru ca oricum nu sunt buna la matematica si in plus a fost un du-te vino continuu
Oricum important e ca a fost o seara plina. S-au furat tigari, s-a baut de toate, s-au discutat road-tripuri, s-au facut bancuri, s-a discutat si s-a dezbatut pe teme variate, s-au facut permutari de n luate cate k, astfel incat toata lumea a stat langa toata lumea, au aparut si fete noi, am avut si non-bloggeri.
Mai multe nu spun. Nu avem poze. Sa nu ma intrebati de lista pentru ca totul a fost "Off the record, on the QT, and very hush-hush..." :)

Felinare pentru Rares

2008-11-23T23:49:00.006+02:00

Praga

Piatra Neamt

Praga

Munchen

Am promis...

2008-11-18T15:57:00.010+02:00

Am promis ca nu mai fac asta nciodata.
Stateam cu ochii inchisi si ma gandeam "Cum ar fi daca...?"
Degetele mele cautau cartea de vizita tremurand.
Ma uit lung la ea si o invart intre 3 degete.
Ma uit la numarul de telefon de trei ori inainte sa tastez...
Ma razgandesc atunci cand aud primul sunet la capatul firului...
De ce imi e frica? E atat de complicat?
Sun din nou.
Raspunde ragusit.
Ii spun tot.
Absolut tot...
Imi spune ca o sa ajunga in maxim 45 de minute.
Inchid usor.
Ma simt sfarsita, sfasiata...
Sunt doar obosita imi spun.
45 de minute...
Dau drumul la film ca sa astept.
Ma relaxez treptat.
Vocile incep sa se auda departe.
Imaginile imi fug din fata si ma pierd.
Visez o pisica neagra cu ochii albastrii.
Exact in acelasi moment suna interfonul.
Tresar.
Ma indrept, inca nedezmeticita, cu pasi impleticiti de om beat, sa deschid.
Nu intreb nimic, doar apas puternic tasta de acces.
Ultimele minute sunt un an.
De ce nimeresc eu sa stau mereu la ultimul etaj?
Nimic nu ajunge pana aici sus!
Il aud...
Pasii se opresc
In sfarsit!
E la usa si eu zambesc.
Il invit inauntru si ii iau povara din maini.
Prima gura a fost ravsitoare.
A fost cea mai buna pizza din viata mea.
Am promis ca nu mai fac asta niciodata.

Moonlight

2008-11-15T23:28:00.006+02:00

Luna nu ma lasa sa dorm.Ma incorseteaza in cercurile ei de ger.
Pe strada mea miroase a iarna.
Oameni gri trec pe langa mine cu fetele lor inerte. Nici un rid, nici un muschi.

Promite-mi ca atunci cand o sa ma iei de mana ca sa ne pierdem pe strazi o sa zambim, nu din inertie... si o sa radem din toata inima. Eu voi fi rosie si tu vei fi violet si vom trasa dungi peste fetele gri

Petitie ICR

2008-11-08T21:05:00.006+02:00

"Reducerea bugetului Institutului Cultural Roman pe anul 2009 este un act anticultural al Guvernului Romaniei condus de dl. Calin Popescu Tariceanu! Arta romaneasca are nevoie de bani pentru a se face cunoscuta in strainatate iar artistii romani trebuie sa fie prezenti in circuitele culturale internationale! Semnati petitia deschisa pentru sustinerea bugetului in forma propusa de echipa ICR."

Interesul pentru cultura a scazut simtitor in ultima vreme, din cauza numarului mic de evenimente, a lipsei de publicitate in ceea ce priveste cultura si a organizarii cu un buget deja limitat. De ce se simte nevoia agravarii situatiei?

Semnati si dati mai departe.

2008-11-07T13:16:00.001+02:00

Pentru ca am uitat cum sa fiu close to crazy... in modul acesta

Migrena

2008-11-04T18:41:00.004+02:00

As putea sa povestesc dramatic, cum durerea ma prindea cu cangile ei de metal si imi chinuia tamplele, cum din creieul meu se mai spargea o bucatitca la fiecare pas.... Sincer? Ma durea capul ingrozitor de-mi venea sa-l dau, sa-l schimb, sa ma ascund de soarele pe care frisoanele mele il doreau, asa ca am inceput sa-mi indrept atentia spre imaginile ce se succedau rapid prin fata ferestrei troleibusului care ma ducea acasa. Cu multa vointa mi-am propus sa-mi aduc aminte cat mai multe din persoanle pe care le prindeam in vizor.

baiatul cu fata piscata de varsat care nu avea curajul sa ridice privirea pentru ca nu se considera destul de bun sa priveasca pe cineva in ochi
barbatull slab ca o scobitoare care venea dupa el si pe care te asteptai sa-l ia vantul in fiecare moment
baiatul rotunjor care-si aranja freza si dupa aceea isi scutura matreata de pe umeri
un nenea chel, cu mustata generoasa, neagra, pomadata si rasucita la colturi , cu camasa rosie si catarama mare argintie
cele doua pipite imbracate in roz si verde, cu mult auriu in compozitie, care asteptau sa treaca strada
cuplul plictisit care se tinea de mana, fiecare uitandu-se in alta parte, ea blonda, el castaniu cu parul cret, amandoi scosi din reviste
grupul galagios de fete si baieti care ieseau de la liceul de muzica, baietii se bateau cu arcusele de la viori
fata cu parul portocaliu turbat, tunsa inegal, cu tenisi de aceeasi culoare, care se juca incet cu unul din ciucurii de la bluza(si aceasta cu nuante de portocaliu)
baiatul care inca nu se hotarase daca e gay sau nu
cuplul de batrani pe care ii depasea toata lumea, care mergeau ca si cum tot timpul era al lor, ea, cocheta, avea o brosa verde, el, pedant, purta cravata albastra
fata imbracat in haine de firma, care credea ca toti barbatii se uitau dupa ea (nu chiar toti :) )
doamna cu parul rar si unghii lungi, care nu a auzit ca vopsitul nu ajuta la cresterea parului
copilul pe care l-au trimis parintii dupa tigari
cei trei fani 0 zone (folositi-va imaginatia
cele doua prietene prinse intr-o conversatie care le facea sa nu mai vada nimic imprejur
tipa neindemanatica care si-a scapat poseta pe jos si nimeni nu o ajuta sa-si stranga lucrurile
alpinistul care vopsea un bloc in portocaliu
the alpha male cu ochelari de politist corupt, cu esarfa stil arab, cu freza ascutita, cu sireturi de culori diferite, urmat indeaprope de inca 4 baieti
vanzatoarele de la fosta tutungerie (actual magazin de haine), de care mari mi-a spus ca lucreaza acolo de cand era ea copil

atat, ca dupa aia am coborat.
Nu stiu daca ati avut chef sa citit tot ce am debitat, dar mie mi-a trecut durerea de cap. Oricum, ce am observat a fost ca mai mult de trei sferturi din oameni erau singuri pe strada.

Zodii

2008-11-02T14:01:00.008+02:00

Nu cred in zodii, dar unele parti se potrivesc.

Cineva mi-a spus ca sunt zodie de aer, avea dreptate din moment ce mai toata viata am fost aeriana. Imi lipseste faptul ca nu am mai visat ca zbor de cel putin un an, pentru ca ele erau cele mai reale vise. Acum cand vreau sa plutesc imi umplu cada cu apa si ma uit, printre aburi, la tavanul vopsit in albastru si imi imaginez ca sunt in mijlocul lacului meu preferat, pe vremea cand nu toti bibanii isi facusera vila pe malul lui un pic nisipos, cand era liniste si noaptea puteai sa privesti calea lactee pentru ca nu era acoperita de luminile discotecii.

Cineva mi-a spus ca sunt gemeni, pentru ca in mine se bat doi. Cand era insarcinata, mama a crezut ca sunt gemeni, pentru ca eram mare si doctorita a auzit doua inimi batand in burta ei rotunda. M-am nascut una, dar pe la 3 ani, mi-am inventat o sora geamana, pe care sa pot sa dau vina pentru toate boroboatele pe care le faceam. Era cu 3 minute mai mare ca mine.
Mai tarziu am hotarat de comun acord cu mai multa lume, ca am multiple personalitati pe care le schimb ca pe manusile colorate, cu un deget, pe care mi le facea bunicul.

Cineva mi-a spus ca sunt nascuta in anul cainelui, ca mai mult latru decat musc, ca sunt loiala si omului care nu merita. Aici l-am contrazis, am invatat sa musc adanc si sunt loiala doar celor care merita.

scrisori...

2008-10-30T23:25:00.006+02:00

Intre 2 sesiuni de strans dupa mine in casa in care am stat in munchen am gasit postul asta.
Si am inceput sa ma gandesc ca am scris scrisori de dragoste unei singure persoane, sub forma de biletele scurte si amuzante. Am stiut ca o sa arate biletelele mele urmatoarei, pentru ca si mie mi le-a aratat pe ale celorlalte de dinaintea mea si totusi l-am lasat sa le pastreze.

Fiecare barbat care a avut un impact puternic asupra mea, are un acrostih pe undeva printre alte hartii personale. Nu sunt multi si misterul ramane, nu le voi scoate din dosar pt nimeni.

Ma gandeam la concluzia care am tras-o din postul de mai sus: barbatii rad de dragoste si dezvaluie secretele cu o usurinta la fel de mare ca si greutatea cu care o alta persoana le-a scris cuvintele dintr-o scrisoare de dragoste.

Mi-au fost scrise si mie scrisori de dragoste. Nu stiu daca exista o persoana care sa nu aiba asa ceva in cutia cu amintiri. Eu imi pastrez scrisorile de dragoste si nu rad de greselile din ele sau de ce exprima. Le recitesc cand simt ca e necesar. De fiecare data ma socheaza modul in care te vede o alta persoana, mai ales una indragostita. De fiecare data cand termin de citit o astfel de scrisoare imi vine sa ma asez in fata oglinzii si sa ma dezbrac de prejudecati, de orgolii, de nesigurante, de nefericiri, de ganduri negre. Nu e o incercare de crestere a increderii in sine, ci de a avea un moment de claritate, pentru ca, uneori, atunci cand ma uit in oglinda nu ma recunosc.

Munchen

2008-10-29T11:26:00.004+02:00

Am parasit Venetia si nu pot sa spun ca intr-un fel nu-mi pare rau, doar ca avand in vedere ca de la discomfort total am ajuns la confort perfect nu pot sa fac altceva decat sa ma bucur.
In Venetia patul a fost inconfotabil, spatiul a fost restrans la un minim minimal, mancarea era putina, nu extraordinara, dar scumpa. Acum stau cu o sticla de bere (s-a dus cura mea de detoxifiere a organismului!) in fata unui comp, rontai din bunatatile pregatite de prietenul in a carui apartament stau si ascult radio guerilla pentru un pic de tenta de acasa.
Nu am vazut niciodata un spatiu atat de bine organizat si un tip asa de ordonat in viata mea!
A riscat mult lasandu-si apartamentul pe seama unei dezordonate ca mine! :)
Singurul lucru de care imi pare rau este ca nu stiu daca o sa apuc sa-l vad, el fiind plecat la Paris pana vineri, eu vineri avand ziua de plecare catre Timisoara :(
Cred ca trebuie sa-i las un bilet cel putin la fel de lung cu mi-a lasat el (4 pagini :) )

Venetia

2008-10-27T17:51:00.002+02:00

Tastez de undeva dintr-o sala de la biennala de la venetia. Simt cateva perechi de ochi care se holbeaza la mine pentru ca destinatia acestui calculator nu era de a imi scrie eu posturile pt blog, dar avand in vedere preturile infernale pt 15 min de net (2-4 euro), trisez!
Ma intorc sambata!
Doamne cat de bine chiulesti de la cursuri cu acordul profilor!

Butterfly

2008-10-23T15:35:00.009+03:00

What is a smile,
if not the light reflected
from a white butterfly's wings

Cautare

2008-10-22T22:05:00.003+03:00

Orasul era o himera... Un joc al mintii...
Am cautat ceva real de care sa ma pot agata. Treceam pe langa oameni fazi, semanand cu o ceata, ascunsi de propriile frici si ganduri negre. O alee de imagini sterse pe langa care imi aluneca privirea. Atunci l-am vazut, cu bratele lui goale, impletite intr-un dans nefiresc, prins intr-o toamna mai tarzie decat toti ceielalti copaci din jurul lui, si mi-am amintit de o plimbare la brat, de cuvinte alunecand usor, de zambete, de idei intelese din priviri. Mi-am amintit de sentimentul rar de a apartine.
Locul meu a ramas acolo si totusi nu l-am mai gasit.

Pentru oamenii de care mi-e dor

2008-10-21T21:46:00.015+03:00

...si cu care nu am niciodata destul timp sa vorbesc.
Evenimentele acestei luni:
Am fost la Festivalul dramaturgiei Romanesti, care s-a dovedit mai bun decat anul trecut.
Am dansat la concert la Ternipe si la Taraful din Clejani. Am ascultat-o cu placere, dar intr-o atmosfera destul de ciudata, pe Maria Raducanu.

Ternipe - Arva Asszony

Taraful din Clejani - Dumbala dumba

Maria Raducanu - Trei focuri arde pe lume

Am fost la:

Deformatii, un spectacol despre fricile trecute, prezente si poate viitoare, scris destul de pueril si neimpresionant
Boala familiei M, regia Radu Afrim, care nu se dezminte nici de data asta
Poimaine alaltaieri, care m-a impresionat prin creativitatea scenografiei, a costumelor si a firului fiecarei povestiri. Spectatorii au stat pe scena, spectacolul jucandu-se aproape, ceea ce a contat enorm. S-ar putea pune in scena cu succes intr-un club.
Portretul Doamnei T, cu Olga Tudorache. Un spectacol care a fost destul de simplist. Impresionant a fost faptul ca actrita are o varsta si un palmares de-a dreptul extraordinare.

Am fost la 2 nunti frumoase. Desi am vazut destul de multi oameni porniti impotriva ideei de nunta, din cauza micilor lururi enervante, inevitabile, mie mi se pare mult mai important ce fel de oameni sunt mirii, invitatii si cum e muzica si nu in ultimul rand ce persoana esti tu, adica dornic(a) sa te simti bine sau sa te lamentezi.
La nunta Adinei a fost foarte bie organizata partea de muzica, asezarea la mese a fost facuta foarte inteligent si am revazut oamenii cu care nu am timp sa ma vad prea des. S-a ras in hohote si s-a dansat pana la epuizare. A fost o combinatie intre o petrecere de gala si vechile noastre iesiri in grup ca sa dansam. A durat mai bine de 12 ore, de la 2-3 dupa-amiaza la 3 si ceva noaptea.
La nunta Andei, m-au distrat nespus nasa si nasul pe care nu-i cunosteam de nici o culoare si in masina carora am nimerit pentru plimbatul intre casatoria civila si cea religioasa si cu care aveau o groaza de glume in program Au fost cei mai destinsi nasi pe care i-am vazut. In rest alti colegi, alta lume , alta distractie.
Cat despre bloggeri:
Am gatit de doua ori cu Cami, condimentat cu discutii si Radu imi datoreaza un iesit la o cafea.

Camera mea... (sau am nevoie de rafturi)

2008-10-15T22:14:00.018+03:00

... e mica si are mobile desperecheate.
Cuverturi lungi acopera locurile de stat mult si pre diferit colorate, cu modele din perioada bunicii.
Pe pereti atarna, la-ndemana, umerase cu camasi si genti colorate.
Intr-un colt se inalta sulurile orasului imaginat de mine.
Oglinda mare pe care am gasit-o proptita de un perete intr-o noapte e acum proptita pe fotoliu.
Pe jos: covor moale cu flori mari si amuzante.
Am improvizat peste tot din nevoie de spatiu.

Sunt colectionara de lucruri, dar la putine tin cu adevarat:
la ursuletul de plus peticit din fabrica, mic si gri, asezat pe o bucata de TRESPA,
la pulovarul portocaliu, in care se afla 4 generatii de haine, mereu tricotate si desfacute de bunica pentru mine
la Povestirile Orientale, care acum se plimba pe la Schimb de carti
la fostul inel de logodna al matusii mele pe care l-am primit la 14 ani
la perforatorul in forma de luna care rade, pe care l-am cumpara din flohmarkt in Viena
la doua camasi in dungi din perioada hippie a parintilor mei
la medalionul bunicii in care se afla poza bunicului.

Camera mea nu e a mea. Imi vine sa pictez pe pereti si nu am voie, imi vine sa-mi atarn rafturi de sticla sau de lemn prinse cu lanturi si nu am voie. Imi ramane fereastra mea prin care se vede cerul mereu schimbator, canile mele cu margarete galbene, cartile pe care nu mai am unde sa le pun...

Skyline

2008-10-13T20:38:00.014+03:00

M-am trezit tarziu, cu ochii lipiti ca si ochii de copil mic. Stau si privesc apusul prin pleoapele rotunde. Mulate peste amintiri.
Cald...
Vantul imi transforma fata in Rece. Doar ochii imi ard a Febra.
Straturi de umbre se aseaza pe gene. Hotar intre Febra si Somn. Ma stanjeneste noaptea. E cosmarul meu. Sa fiu inchisa intre patru pereti cu noaptea. Ii caut marginile ascutite si i le pipai ca un orb. Noaptea are margini doar cand e colorata.
Rosu...

O zi la Mari

2008-10-12T00:30:00.017+03:00

Ma trezesc si ma intind lenes. E 10:50. La 11 trebuie sa fiu la Mari. Ma cocolosesc si mai bine in patul cald si zambesc. E atat de confortabil sa stie cineva din oficiu ca o sa intarzii! Imi trag pe mine prima pereche de pantaloni care-mi cad in mana, un tricou si un hanorac (unul mare in care ma pierd) si plec. Ajung in 10 minute, dupa ce am cules de pe drum o punga de zahar din plantatia de pe colt si niste fructe din piersicul din piata. Nu stiu ce gatim azi, dar cand intru totul miroase deja a mancare buna. Urlu ceau, ca sa se auda pana in capatul apartamentului. Mari apare in usa ultimei camere, sub forma unui cap si incepem sa facem mutre si sa ne prostim.

Cred ca toata prosteala si copilareala asta e o recuperare a timpului pe care nu l-am petrecut impreuna cand eram copii, pentru ca nu aveam nici cea mai vaga idee una de existenta celeilalte.

Dupa ce imi las papucii in mijlocul drumului, cum fac de obicei (gest involuntar de altfel, dar care arata ca ma simt muuuult prea comod la ea in casa), ma strecor in bucatarie si infig prima furculita pe care o gasesc, in mancarea din prima oala de pe aragaz. Mmmm... pui cu vinete... Cand ajunge si Mari, ma gaseste scufundata in camara ei, rontaind. Comenteaza ceva despre cum nu poate ascunde nimic de mine si dupa aia se enerveaza un pic, pentru ca altfel nu ar fi completa ziua.

Ne apucam sa facem planurile de bataie, care dureaza mai mult decat gatitul propriu-zis, pentru ca se extind la nesfarsit in variate paranteze, care contin lucruri care nu au nici o legatura cu bucataria. Facem tarta cu afine. Ne incurcam in reteta din prea mult zel si prea mult chef de dans. Rezultatul nu e unul demn de priceperea si cunostintele noastre. Nu-i nimic! Avem frisca!

Dansam prin camera cu gura plina de pseudo-prajitura cu afine si frisca, pentru ca winamp-ul s-a hotarat sa sara la Keep it in the closet de la Michael Jackson. Intr-un tarziu cadem late. Sarim la conversatii serioase. Incercam sa rezolvam probleme existentiale. Nu ne iese intotdeauna. Nu-i nimic! Avem ceai!

Ea se apuca sa scrie niste mailuri. Eu culeg o carte de pe jos si ma apuc sa citesc. Adorm vreo ora si visez vesnica mea strada pietruita din orasul pe care inca nu l-am gasit. Ma trezeste soneria.
Brusc suntem multi. Ne inghesuim pe canapea. Fiecare incearca sa se intinda cat mai mult. Rezulta gadilituri, lovituri sub centura, rasete infundate. Mari pune piciorul in prag "Incetati sau nu ne mai uitam la nici un film!". O sa fie buna de mama rea! Ne pufneste si mai tare rasul si ne mai ia ceva pana ne linistim. Ne rasfiram pe pernele de pe jos. Pornim iar filmul. Radem urmatoarele doua ore.

Sunt epuizata. E obositor sa fii in acelasi timp si copilul hiperactiv si mama.
Azi nu dorm la Mari. Ajung acasa si o sun sa-i spun tot ce am uitat, ca doar n-am avut decat o zi la dispozitie. Ne lungim. Incercam sa inchidem. Rdshul nu se dezminte. Telefoanele noastre fixe se incapataneaza si nu se inchid. Ii spun ca incerc eu ceva. Imi reuseste. O sun sa ii spun ca am reusit sa inchid... :D

Varianta scurta:
O zi la Mari e:
roz cu desene de creta
avalansa de carti
pranzuri de peste
fum de betisoare parfumate
dans inainte de dans
un dulapas cu condimente
rafale de ras in hohote
cultivarea sentimentului de acasa
biletele uitate prin colturi pt mai tarziu
deranjarea vecinei de dedesubt
schimb de vise
transplant de fericire
cani colorate cu animale
bascute rosii la 60 de ani
completare de propozitii
(TO BE CONTINUED)

Sympathy

2008-10-03T01:28:00.008+03:00

Vorbesc pe messenger (mod comod de a nu iti arata fata si reactiile altora) si bag un smiley in sila, unul cu zambet mare si gras ca sa se creada ca zambesc din tot sufletul... Promit ceva si stiu ca o sa ma tin de promisiune...
E exact 1:38. Noaptea e un sfetnic inselator, mereu ma aduce in cele mai incomode situatii si desi creierul meu imi arata exact, ca la prosti, cu sageti de toate culorile, calea corecta, eu o cotesc si-mi spun ca o sa ma descurc cumva si fara atatea indicatii (imaturitate?).
Conversatia lancezeste, pentru ca incerc sa scriu un mail. Vreau sa o inchei. Sunt trasa de maneca intr-un mod subtil. Incepem iar, cu replici scurte si inaintam catre nimic, totul se intrerupe brusc fara sa mi se dea drept la replica si ma gandesc ca omul asta stie exact ce ma scoate din minti... In cazul asta era usor, cine nu se enerveaza cand i se inchide telefonul/messenger-ul/usa in nas si e lasat la jumatatea replicii? Interesant e ca nu imi aduc aminte de restul situatiilor, decat ca o confirmare a reactiei finale. De fiecare data imi sare tandara si tot de fiecare data imi aduc aminte ca e doar un copil. Pentru el oamenii sunt de unica folosinta. Cere atentie si afectiune din oficiu si vrea sa aiba mereu ultimul cuvant.
Never again. Zambesc... Adorm

Blogareala 9

2008-09-29T13:16:00.001+03:00

Sunt ingrozitor de lenesa... nu-mi vine sa scriu nimic, ca e prea mult de scris, dar poze gasiti
ICI SHA

Bijuterii sau iar ma apuc de impletit

2008-09-11T11:50:00.007+03:00

M-am apucat odata sa impletesc din joaca pietre semipretioas pe fire de sarma ca sa-mi fac un colier pentru o bluza. Ajunsesm la suprasaturatie in ceea ce priveste marfa existenta pe piata, raportul calitate pret fiind foarte scazut, asa ca m-am apucat de impletit.

A fost greu la inceput, degetele mi se incurcau intre ele si inspiratia nu mai parea sa vina, mai ales atunci cand am dorit sa incep sa vand. Treptat m-a gasit multitudinea de pietre semipretioase si culorile si-au gasit locul. Firele de cupru se incolacesc si creeaza povesti.
M-am oprit la un anumit moment nestiind incotro sa mai merg, acum caut din nou drumul.
In curand o sa fac o noua colectie.
Ca sa vedeti despre ce vorbesc: Wired Stones

Dulapul

2008-09-04T16:07:00.004+03:00

Cand sunt in faza de mai jos imi fac ordine in dulap. Aranjez, sortez, probez, arunc.
Sunt o fire dezordonata de felul meu, doar dulapul si calculatorul meu sunt ordonate. Cand imi fac ordine in dulap, imi fac ordine in ganduri. Cand resusesc sa-mi fac ordine in camera, gandurile mele sunt in perfecta ordine.
In momentul asta vreau sa-mi vand din haine pentru ca dulapurile mele gem de lucruri si m-am saturat sa am haine care imi plac dar nu le port, haine care nu imi mai vin sau haine care nu imi mai plac pur si simplu.

Vreau sa fac un party la un anumit moment. Pentru toate femeile care vor sa scape de haine: hai sa facem un SALE de nebune. Anyone interested?

O singura precizare...trebuie sa fiti din Timisoara.

Lipsa de inspiratie, timp, chef si sentimente pozitive

2008-09-04T15:59:00.002+03:00

Cam asta a fost cu mine in ultima vreme si din pacate inca nu s-a terminat

Mostenire

2008-08-12T03:10:00.006+03:00

Ce mostenire au tinerii din ziua de azi si ce mostenire ramane in urma lor?
Carti nu se mai prea citesc (slava ca ii cunosc pe putinii care o mai fac).
Muzica se asculta doar la modul de electronic progresiv, dar pot sa pun pariu ca nimeni nu are nici cea mai vaga idee ce asculta, ale cui melodii sunt mixate. oricum ce mai conteaza in toata nebunia de beat-uri?
Teatru? multi se intreaba ce e ala...
Concerte? depinde... astea inca se mai gusta.
Sincer? In momentul asta sunt suparat pe generatia urmatoare, pentru ca nu au nici cea mai vaga idee ce insemna cultura. de vina sunt si cei din generatia trecuta.
Nu spun ca nu trebuie create noi directii culturale, ci doar ca nimeni nu mai are idee cine am fost, cu ce se manaca viata sau cine vom fi.
Ma uit la teribilismul exagerat din jur. toti avem perioade si perioade, dar cand acestea se prelungesc si se prefac incepi sa te intrebi...
Ma enervez stupid, adica pentru generatia urmatoare, adica pentru tot ce va urma.
Poate nu am dreptul, pentru ca si eu reprezint degradare generatiei urmatoare. eu cu cultura mea facuta pe bucati si citind fara discernamant.
Ma enervez pentru ca trebuie sa ma maturizez...

Sunt in Piatra Neamt!

2008-07-25T14:58:00.002+03:00

si ma bucur un pic de vacanta
am multe amintiri aici si ma simt acasa
mai multe detalii cand ma intorc

Actiunea de prindere a lui Jerry....

2008-07-22T03:30:00.007+03:00

Ma gandeam la desenul animat,unde am ajuns sa tinem mereu partea soricelului pentru ca motanul era prezentat mereu ca fiind lacom si meschin... dar ma intreb ce ati face daca ati intalni specimenul din familia rozatoarelor la voi in apartament, mai exact intre gemul de la usa de la camera si perdea. Ma gandesc ca ati actiona ca si mine. Nu, nu am urlat si nici nu mi-am chemat barbatul de pe coclauri si nici deratizarea, pur si simplu mi-am trezit colega de apartament si am rugat-o sa-mi aduca un castron si un capac ca sa-l prind si sa-l duc afara. Cu multa rabdare am reusit sa duc la bun sfarsit cele doua actiuni, in ciuda rugamintilor colegei mele de a-l omora.
Acum stau si scriu din perspectiva a 2 Daciane, una care isi aduce aminte de scumpii ei hamsteri, dragalasi si curati si careia i-a placut, privind de pe partea cealalta a sticlei, soarecele mic si gri, (poate mai speriat decat ea) prins acum intre sticla si castron si cea terifiata de perspectiva unui rozator care se inmulteste cu viteza luminii pe oriunde poate si care roade tot ce prinde... acum ramane sa vedem daca era mascul sau femela si daca a locuit la noi mai mult decat am fi vrut... daca gasesc pui vrea sa-i adopte cineva? :)

Ecritures - Expozitie de grafica

2008-07-19T16:58:00.011+03:00

...si nu doar atat. Prietenul meu Sammy (Matsimouna Zitou Manza) a venit cu o idee extraordinara si originala. A combinat, asa cum ne-ar placea tuturor, toate activitatile care l-au pasionat, pe care le-a cultivat de-a lungul timpului, si le-a redat in expozitia sa de scrieri colorate.

Totul a inceput cu Les orientales, seria de poezii a lui Victor Hugo pe care le-a comprimat, alegand cateva versuri care i-au trezit sentimente puternice. A urmat "traducerea" lor in caractere inventate, a caror idee i-a venit pornind de la alfabetul pe care el si prietenii lui il foloseau in copilarie pentru mesaje secrete, neintelese de cei mari. Alfabetul acesta combinat cu diferite scrieri vechi(ebraica, asiatica), capata noi valente, devenind mai mult decat cuvintele care le compune, incercand sa exprime si vizual sentimentul din fiecare fashie - poezie. Totul apare unitar pe fondul simplu, pictat intr-o gama restransa de nuante, care se bazeaza pe detalii (simboluri, textura, suprapuneri, diferite tehnici din pictura).

Vernisajul a constat intr-o prezentare teatrala a fiecarei fashii impreuna cu poezia atribuita ei. Nu pot fi vazute separat, asa ca versurile sunt expuse impreuna cu grafica. Mergeti sa le vedeti. Eu zic ca merita. Sunt expuse pana in 16 august la Humanitas - Joc secund de pe str.Lucian Blaga.

Dupa vernisaj, am scos artistul in oras la o bere, nu ne vazusem de mai bine de jumatate de an

puteti vedea aici articolul si fotografiile de pe tion

Asta ma obsedeaza in ultima vreme

2008-07-19T12:19:00.003+03:00

si nu o sa treaca pana cand nu o sa ascult un violoncel live!!!!
Nu stiu ce am, pentru ca demult nu m-a mai obsedat ceva atat de puternic!
Si nu vreau chiar orice! Vreau combinatia Bach-violoncel...
Help!

J.S. Bach - Suita no. 1 pentru violoncel

Things that i like/want right now

2008-07-17T12:01:00.013+03:00

My photo camera
- Camera mea foto
Few days in the country, sleepin in hay and bathing in rivers
- Cateva zile la tara, sa dorm in fan si sa ma balacesc in rau
To get to Prague
- Sa ajung la Praga
Long sunny days with perfect temperature
- Zilele insorite cu temperatura perfecta
Waking up with the sun on my face
- Sa ma trezeasca soarele dimineata
Cello concerts
- Concertele de violoncel
Long fun breakfasts with lots of fruits and vegetables
- Un mic dejun amuzant plin de fructe si legume
My time for reading
- Timpul meu pentru citit
Summer dresses
- Rochiile de vara
Walking in the rain
- Sa ma plimb prin ploaie
Walking barefoot
- Sa merg desculta
Water fights
- Bataile cu apa
Warm hands
- Mainile calde
Old good movies
- Filmele vechi si bune
People that you can talk to for hours till you are to tired to move your mouth
- Oamenii cu care poti vorbesti cu orele pana esti prea obosit ca sa mai deschizi gura
Tea houses mixed with book houses
- Ceainariile combinate cu librarii
White rooms with white beds and white curtains
- Camerele albe cu paturi albe si perdele albe
To sleep on my belly
- Sa dorm pe burta
To make jewelery for me and for others
- Sa fac bijuterii pentru mine si pentru altii
To keep interesting SMS so i can read them and remember...
- Sa pastrez SMS-urile interesante ca sa le pot citi sa-mi aduc aminte...

TO BE CONTINUED

Focul

2008-07-09T23:17:00.009+03:00

A fost odata ca niciodata una bucata persoana care isi revendica viata sociala.
=> merge la spectacol la Societe Noir si se intalneste cu: Adi, Alice, Cami, Radu, Richie si Tomata
face o tona de poze si le pune intr-un final fericit pe blog
Enjoy

Zbor

Semne

Grecul si fumul

2008-07-04T12:26:00.006+03:00

Pentru fotografiile astea trebuie sa-i multumesc lui Kostas, care a fumat ca o locomotiva doua tigari una dupa alta ca sa pot eu sa fac poze.
Alti factori determinanti au fost asteptarea interminabila de a intra la un examen, aparatul pe care il car in ultima vreme dupa mine tot timpul si un pic de inspiratie.

Vania ai putea sa faci o poveste cu titlul de mai sus...poate :)

A fotografia

2008-07-01T22:04:00.004+03:00

Ma uit peste fotografiile altora si imi dau seama ca a fotografia inseamna nu doar a observa ce se intampla in jur, ci si a-ti pasa de ceea ce vezi... de fapt stiam asta de mai demult, doar ca e prima data cand pun totul in cuvinte

in ultima vreme sunt imuna la ce se intampla in jurul meu sau mai bine zis sunt dezinteresata. Ma simt ca anesteziata. M-am lasat prinsa de un singur scop si nu ma mai simt in stare sa ma deconectez.

Nu mai pot scoate fotografii ca lumea
Doar aparatul ma ajuta

Vreau vacanta, dar ma intreb daca o sa stiu ce o sa fac cu ea...

Jucarie noua

2008-06-30T20:22:00.005+03:00

Primit aparat nou

Panasonic DMC FZ-18 gri si smecher

Iata unul din rezultate

Musica

2008-05-04T10:11:00.008+03:00

Ascult din ce in ce mai putina muzica, probabil pentru ca am folosit mereu acest mijloc ca sa stau treaza in timpul infinitelor predari de la faculta si astfel creierul meu a creeat o sinapsa intre neuronul care se ocupa cu muzica si cel care se ocupa cu senzatia de disconfort.
Acum ascult Mandalay. a hint: melodia lor Beautiful e in recalama de la ciocolata Kandia.

Cumparaturi

2008-04-24T11:44:00.003+03:00

Intre tampoane si orez expandat, mi-au cazut ochii pe servetele
"Hmm, ar trebui sa le cumpar", mi-a fulgerat prin minte. "Intotdeauna e bine sa ai servetele", dar nu stiu ce m-a facut sa trec rapid pe langa ele, sa ma indrept catre raftul cu fructe si sa le uit.
"Azi nu o sa plang", am gandit cu voce tare iesind din magazin. "Azi e ziua zambetelor de clovn."

Seara am avut nevoie de servetele

O zi la Schonbrunn

2008-04-21T10:55:00.015+03:00

Dupa o noapte de dormit pe autobuz nu prea aveam chef de fugit prin oras asa ca m-am oprit la Schonbrunn si m-am plimbat pe alei. Am avut mai mult decat o intalnire neobisnuita.

Meet the scared squirrel/Veverita speriata
Si familia fericita de rate
Si copacii de peste tot

Viena din Nou

2008-04-17T15:08:00.002+03:00

Pe scurt ca ma grabesc

Plec la Viena, din nou.
Mi-e dor de oamenii de acolo
Excursie ieftina, cazare si drum gratis
Nu puteam sa ratez

Am avut noroc :) nu credeam ca ajung sa plec
Ne vedem saptaman viitoare,aduc fotografii :)
Daciana

Malul celalalt

2008-04-10T23:25:00.006+03:00

Iarba e intotdeauna mai verde pe malul celalalt

Probleme existentiale

2008-04-08T18:26:00.009+03:00

Poate de asta sunt obsedata de seria mea ireversibila de ceasuri(1 2), pentru ca am momente cand intru in panica si incep sa simt ca nu mai am destul timp, ca am pierdut prea mult, ca nu am facut destule, ca incerc sa adun prea multe informatii din prea multe locuri si voi stii mereu prea putin despre prea multe. Ma panichez si incep sa pierd si mai ireversibil timpul... ma adun in mine ca un melc in cochilie si vegetez.

Am impresia ca am facut prea multe alegeri gresite si ca nu am avut ocazia unei calatorii de descoperire, de formare, asa cum au avut altii cu mai multe oportunitati la-ndemana.. si atunci ce faci? te casatoresti si ai copii ca majoritatea lumii, ca sa iti indeplineasca ei visele si sa realizeze ceea ce tu nu ai putut? Cred ca asta e baza ideei de a face copii din pacate. Din cand in cand mai iese si ceva bun din chestia asta, dar motivul tot cel de mai sus ramane.
Ma pierd in imensitatea lucrurilor pe care as vrea sa le realizez si poate ar trebui sa fac asa cum ma sfatuia cineva...sa nu ma mai gandesc si sa las lucrurile sa decurga normal, dar nu ma pot abtine.

M-am nascut in Romania, am avut o viata mai buna decat multi tineri de varsta mea, nu le pot avea pe toate. Trebuie sa accept lucurile asa cum sunt, dar imi poate spune cineva cum fac asta?

Culoarea noptii

2008-04-04T14:48:00.003+03:00

pentru ca mai dispar din cand in cand in noapte...

Mascariciul de Cehov

2008-04-02T11:23:00.008+03:00

Ieri, dupa multe esecuri in ceea ce priveste teatrul, am nimerit la o piesa excelenta. Nici nu avea cum sa fie altfel, doar daca Horatiu Malaele sau Nicolae Urs ar fi suferit de o amnezie, uitand total ce inseamna sa fi actor.

Inceputul piesei nu te pregateste pentru hohotele de ras care vor urma. Scenele sunt construite in asa fel incat de la zambet sa ajungi la un ras sanatos binefacator. Oricum, succesul se datoreaza si unei traduceri excelente, avand in vedere existenta multor jocuri de cuvinte.

Eu am preferat sa vad comicul scenelor, decat treagicul, desi acesta este imposibil de ignorat in multe cazuri.

E o piesa care te bantuie, multa vreme dupa ce ai parasit sala de spectacole. M-am trezit rememorand replici si mimand miscarea scenica in timp ce mergeam catre casa. Cand m-am trezit din vraja, am surprins priviri ciudate indreptate catre mine. Probabil ca am fost considerata cel putin excentrica.

Daca mai prindeti ocazia mergeti s-o vedeti. E obligatoriu!!! Nu toti avem norocul celor din Bucuresti, unde inca se joaca la Bulandra.

Votati-l pe Brancusi in "Top 500 artisti ai secolului XX"!

2008-03-29T07:55:00.005+02:00

Puteti vota pe site-ul Saatchi Gallery.

http://www.saatchi-gallery.co.uk/artvote/

Sursa: Rl online
Marti, 25 Martie 2008

Site-ul celebrei galerii Saatchi din Marea Britanie realizeaza un top al primilor 500 de artisti ai secolului 20, bazat pe voturile internautilor. Romania este reprezentata de sculptorul Constantin Brancusi (1876 - 1957) si de pictorul Victor Brauner. Cel mai mare sculptor roman ocupa marti, in jurul orei 15.00, prima pozitie, cu peste 11.000 de voturi, la o distanta foarte mica de pictorul Egon Schiele.
Nascut in 1876, la Hobita (Gorj), Constantin Brincusi este considerat drept unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului 20. Una dintre lucrarile sale, "Pasare in spatiu", s-a vindut, in 2005, la o licitatie a casei Christie's din New York, pentru 27,5 milioane de dolari.

Se pare ca au fost retrase 2000 de voturi din contul acestui artist pentru ca a primit prea multe din Romania, el ajungand pe locul 14 in loc de 5. Nu mi se pare corect, dar sunt inca multi care nu au votat, asa ca hai sa trecem la treaba.

Cadouri...

2008-03-27T15:12:00.003+02:00

Pentru ca imi aduc aminte pe bucati de cele mai frumoase cadouri pe care le-am primit o sa fac o continuare(sau mai multe) la un articol mai vechi.
Mi-am adus aminte de cel al lui Bogdan care, stiind ca fac bijuterii pentru o galerie de arta, mi-a cumparat siraguri de pietre semipretioase, de margele de sticla, lanturi, maruntisuri, pe care mi le-a pus in maini, dupa ce m-a rugat sa inchid ochii.
A fost surprinzator si placut. Ma face sa imi dau seama ca oamenii se mai gandesc si la altii si ca poate egoismul e o boala care se poate lecui.

In incheiere vreau sa-i urez La multi ani!!! prietenei mele Roxana, de care m-am instrainat in ultimii 2-3 ani si cu care nu mai comunic asa cum o faceam alata data si de a carei zi de nastere, trebuie sa recunosc cu rusine ca am uitat anul acesta.

A Proiecta

2008-03-14T14:46:00.013+02:00

Pentru ca am ramas repetenta la proiectarea de anul 2 si pentru ca nu m-a mai interesat de ea de ceva vreme, trebuie sa refac proiectul acum. Iar am lucrat toata noaptea, pentru ca numai aia o aveam libera intre 2 slujbe, scoala si ceva urme usoare de viata sociala.
Sincera sa fiu sunt cam satula de nopti nedormite si de dureri de cap si mai ales de senzatia ca e ora 10 dimineata cand de fapt e demult trecut de 2. Ma dor ochii si mi-e rau si ma enerveaza ca am defectul/calitatea de a bibili tot felul de detalii ca daca nu.... nu sunt eu.
Mai bine va arat ce a iesit ca sa va dati si voi cu parerea.

Caine negru latrand

2008-03-11T12:11:00.003+02:00

Analizand zona dintre Piata Balcescu si Piata Crucii am analizat si catelul care statea pe gard si latra la mine pana cand i-am facut poza. Cred ca se credea fotogenic :)

Oameni crizati sau art 209

2008-03-07T18:30:00.007+02:00

Se pare ca multi batrani fie au in case foarte multe lucruri de valoare, fie se plictisesc teribil pentru ca in ultima vreme am fost oprita, interogata si apostrofata de mai multe ori in legatura cu fotografierea caselor, fie de placere, fie in interes de serviiu. Sincera sa fiu azi m-a scos din sarite o baba, cu lant gros de aur la gat, o cruce pe masura si cu bratara aferenta.
Am de facut un studiu al unei zone in care trebuie sa realizez apoi o casa, si asta implica fotografierea caselor de pe strada unde e parcela si de pe strazile din apropiere, pentru a se evidentia diferite caracteristici.
M-am apropiat de casa acestei "doamne" pentru a fotografia un detaliu caracteristic. Nu dupa mul timp am fost strigata ceva de genul "domnisoara cu aparatul" si incerc sa va reproduc, subiectiv bineinteles, discutia:

-De ce imi fotografiati casa?
-Pentru ca am de realizat un studiu al zonei.
-Nu aveti dreptul fara acordul meu!
-Nu prea cred.
-Cine sunteti dumneavoastra sa imi fotografiati casa?
-Sunt studenta la arhitectura, daca vreti va arat carnetul.
-Nu ma intereseaza carnetul dumneavoastra, se pot face falsuri!
-Pot sa va arat si buletinul, daca vreti!
-Sa nu vorbiti cu mine pe tonul asta!
-Daca m-ati fi luat si dumneavoastra pe alt ton v-as fi tratat si eu pe dumneaoastra de la egal la egal!
-De la egal la egal? as putea sa-ti fiu bunica! Mucoaso!Cu tupeul asta nu o sa faci nimic in viata iti spun eu!

Am lasa-o sa urle, in continuare, in spatele meu tot felul de chestii, eram obosita, infometata si tocul mi se rupsese cu vreo 20 de minute inainte si calcam in gol :)
Acum ma descarc pe blog. Sunt nervoasa pentru ca eu consider ca toti suntem egali. Batranii au de invatat de la tineri si tinerii de la batrani. Doar ca uitam sa ne tratam reciproc cu respect.
As fi curioasa sa aud daca vi s-a intamplat ceva asemenator.

CODUL PENAL in legatura cu incalcarea la viata publica
ART209 Fotografierea sau filmarea din locuri publice a exteriorului unui imobil cu destinatia de locuinta, resedinta sau casa de vacanta apartinanad oricarei persoane, nu constituie infractiune.

Din ruinele Timisoarei

2008-03-05T13:40:00.014+02:00

Partea mai putin cunoscuta a cartierului Fabric

Fabrica 1 iunie

"complex"de caldiri pe marginea Begai

Fosta ruina in fata Hotelului Strelitia

Fabrica pe malul Begai

VOTATI-MA! ca e la moda

2008-03-04T19:38:00.002+02:00

Particip la un concurs de fotografie destul de important si am observat ca din pacate multi triseaza. Eu imi fac doar reclama :) Votati doar daca va plac fotografiile , oricum voturile publicului pot obtine doar o mentiune, dar si aia e importanta.
Aici e link-ul
numele meu intreg e Cuc Daciana :)
va multumesc anticipat

Cani cu floarea soarelui sau caut alta casa

2008-02-18T11:49:00.019+02:00

" I'm discontented with homes that I've rented
So I have invented my own."
Pink Martini - Tea for two
Sau mai exact m-am saturat de aprtamentele de inchiriat cu camere mici(mai exact 10mp), dar trebuie sa ma multumesc cu ce am
Pentru ca e foarte putin probabil ca cineva cu o casa mare, care nu e pisalog, care accepta o tipa dezordonata atunci cand nu prea are timp (adica aprox 60% din vreme), care e amuzant, care nu cere o chirie mare sa ma contacteze :)
Pana atunci imi cumpar cani cu floarea soarelui si-mi gatesc ciorba de pui si salata mexicana, friptura de pui si cartofi la cuptor. Im fac rafturi pentru lenjerie si-mi cumpar tot felul de boluri pentru maruntisuri, imi imping mobilele pana dau in perete si inprovizez mobila pentru calculator, imi cumpar aspirator si scriu un blog.

Oricum...daca ma gaseste cineva cu calitatile de mai sus sa ma contacteze urgent! Am nevoie de o gradina in care sa plantez flori si de un spatiu enorm unde sa-mi pun toate lucrurile nebune i dupa aceea sa-mi mai ramana si loc de dans

Aripi

2008-02-15T13:16:00.009+02:00

Am fost in Piata Unirii sa fac experiemente. Am luat o punga mare cu firmituri de paine, aparatul prietenului si o tona de optimism.
Am facut aproximativ 30 de fotografii, dintre care doar 3 imi mangaie orgoliul.
Oricum partea amuzanta nu am putut sa o prind in fotografie, pentru ca aveam prea multi porumbei pe maini, pe cap, pe umeri.
Mi-am adus aminte de Venetia.
Recomandarea mea ar fi, ca atunci cand aveti timp, sa mergeti sa hraniti porumbeii. E o terapie destul de buna anti-orice.

Sarbatoarea asta de imprumut....

2008-02-14T13:46:00.003+02:00

Ma face sa visez la baluri si la rochii din alte vremuri, la castele si la printi pe cai albi si la cuvantul onoare... Glumesc

Ma face sa ma gandesc la italieni trecuti bine de a 2a tinerete, cu vila pe Coasta de Azur si cu multi cai putere si la cuvantul intretinuta, dar hai sa trecem peste.
Ce avem noi in comun cu sarbatoarea asta? In asta mai consta romantismul de azi? In inca un trandafir uscat in vaza? Mai avem idee ce inseamna cuvantul romantism sau a fost scos din dictionare?

Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu am nici un sentiment de sarbatoare azi... poate maine...

Continuare la felinare

2008-02-12T23:22:00.001+02:00

Felinar2

Vin alegerile...Atentie la felinare...

Povestiri din taxi...

2008-02-12T14:52:00.000+02:00

Mereu am noroc de tot felul de specimene ciudate(putin spus) in ceea ce priveste taximetristii
Clasificarea e foarte usor de facut. Astfel avem:
macho man - de toate varstele, care incearca prin diferite metodesa te vrajeasca, uimeasca si sa-ti obtina numarul de telefon,
"El: -Locuiesti demult aici?
Eu: -Nu locuiesc aici, o prietena locuieste...
-Ma gandeam ca o cunosti pe X
-Nu
-A fost prietena mea, dar ne-am despartit
-...
-Acum sunt singur, intr-un apartament asa de mare...
-...
-Tu ce lucrezi?
-Arhitectura
-Interesant... Poftim un numar de telefon in caz ca mai ai nevoie de mine(zambet larg de final, care se vrea seducator, din partea lui, pufnit in ras in drum spre usa blocului EU"

vitezomanii - care uita sa ridice piciorul de pe acceleratie
"Eu: -Ma simt ca in parcul de distractii...nu ai putea sa incetinesti un pic?
El: -Nu va faceti griji n-am avut nici un accident la viteze mari, doar la viteze mici ca nu eram atent, vorbeam la telefon, cautam ceva... Alo, da draga, mai stau vreo 3 ore si vin acasa, stai sa ma uit...nu e la mine."
Mai trebuie sa specific faptul ca nu a incetinit???

pacientii - care tot timpul au impresia ca esti psiholog
"El: -Stiti, fac taxi de plicitseala, m-a parasit nevasta cand eram plecat la munca in Spania, copii nu mai vor sa auda de mine, nu ma asteapta nimeni acasa... E greu singur... Mi-am cautat si eu o femeie, dar ultima mi-a luat banii din casa si a plecat si nu pot sa dovedesc nimic.
Taximetrie fac ca n-am gasit altceva mai bun, dar mie imi ajunge."
Sincera sa fiu de omul asta mi-a fost un pic mila

psihologii - care tot timpul au impresia ca esti pacient
"El: -Aratati obosita!
Eu: -Sunt
-La varsta dumneavoastra nu e bine. Sa stiti ca daca incepeti asa de pe acuma nu va vad bine. Munciti si noaptea?
-Uneori.
-Trebuie sa va organizati mai bine, nu e bine ce faceti
-...
-Pareti si stresata. Stresul nu ajut deloc
-Aveti dreptate...
etc"

smecherii - care incearca sa te ia de fraier (pe astia ii stim toti, ca sunt multi, asa ca nu are rost sa-i povestesc)

Putini sunt stilul gentelman, dar avem si din aceia

Ieri, dupa multe cautari am intalnit in sfarsit un sofer de taxi amuzant, care a inceput sa-mi povesteasca scurt si la obiect diferite intamplarii, cu un umor caracteristic oamenilor cu clasa.
El: -Mi s-au intamplat multe de cand lucrez in taxi
Eu:-Da? (un pic plictisita)
-E greu la inceput, credeam ca eu cunosc Timisoara destul de bine, dar mi-am dat seama ca nu e asa. Vine unul la mine intr-o noapte imi tranteste 30o ooo si-mi zice sa-i duc prietena la un bar de noapte de pe Lipovei. Lucram de vreo doua sapatamani in taximetrie si nu am retinut numele barului, ca m-am gandit ca oricum stie ea.
Ajung eu pe Lipovei si o intreb unde trebuie sa ajunga. Nu-mi raspunde. Ma uit mai bine, dormea. O trezesc si o intrb din nou. La care ea imi raspunde in cea mai pura limba rusa.(Am inceput sa rad cu lacrimi) Din fericire facusem ceva rusa la scoala ... si am intrebat-o unde trebuie sa ajunga cumva cumva si am inteles printre randuri ca nu stie :)
Mi-am pus colegii sa-mi spuna toate barurile de noapte din Lipovei si dupa nu foarte multe cautari, fata a recunoscut unul. Am scapat ieftin...
-Mai aveti intamplari din astea la activ?
-Destule. Acum vreo 3-4 ani la semaforul din Piata Maria, se uraca un tip "La catedrala, va rog" "Bine". Dupa 100m opresc "Am ajuns??" "Da" "Cat ma costa?" "Nimic" "Serios?" "Serios" "Multumesc" "Cu placere".

A fost cel mai de treaba taximetrist din lume omul de mai sus. Imi uitasem banii acasa si m-a dus la un bancomat ca sa scot altii si nu a vrut sa-mi ia banii pentru cursa de la locul unde trebuia sa ajung si pana la bancomat.

Nero burning Roma

2008-02-11T12:29:00.001+02:00

Sau pur si simplu copaci in flacari adaptati la starea mea de acum si muzica aferenta

Unde mai citim?/Where do we read?

2008-02-11T09:19:00.000+02:00

La cursuri - pentru ca profesorul isi recita cursul ca pe o lectie invatata prost
In tren - pentru ca drumul e lung si colegii de compartiment neinteresanti
In autobuz/tranvai/metrou - pentru ca mergi dintr-un capat in celalalt al orasului
La masa - pentru ca suntem infometati dupa cuvinte
Pe jos - cu picioarele pe pereti
In pat - pentru ca ai racit cobza
La closet - parca acolo ziceau toti marii artisti ca-si gasesc inspiratia
La munte - pentru ca ai eliminat orice mijloace de tehnologie moderna si afara ploua
In parc - soarele straluceste si incerci sa prinzi 2 iepuri dintr-o lovitura
La plaja - pentru ca e ingrozitor de plictisitor sa te prajesti la foc mic fara sa faci nimic
Intr-un club/bar - pentru ca ai gasit niste oameni la fel de obsedati de verbul "a citi" ca si tine

Schimb de carti

During classes - because the teacher forgot to learn his lesson
In the train - because the road is long and the people in the compartment are uninteresting
In buses/trams/subways - because you are going to the other side of the town
During lunch - Because you are hungry with words
On the floor - with your feet on the wall
In bed - because you got a bad cold
On the toilet - isn't that the most inspiring place for most of the artists?
In the mountains - because you got rid of all the modern technology and outside is raining
In parks - the sun is shining and you are trying to get a 2 in 1 offer
While you are tanning - because it's incredibly boring to get fried on a low fire without doing nothing
In a club/bar - because you found some people as obsessed by reading as you are

Alte idei? Any other ideeas?

Vrabii - Sparrows

2008-02-10T14:13:00.000+02:00

Ati observat ca vrabiile sunt la fel peste tot?
Did you notice that sparrows are all the same everywhere you go?

Turnurile bisericilor

2008-02-09T12:09:00.001+02:00

Un profesor de-al meu mi-a spus sa merg cu capul pe sus
Faceam asta demult. Asa am ajuns sa am o colectie destul de mare de turle de biserici.
Bisericile pot fi un subiect controversat, eu nu cred in biserca prezentata ca si cladire religioasa.
I make my own beliefs.
In cele mai multe biserici predicile sunt cu totul altceva decat ar trebui: politica.
Vania probabil va avea ceva de comentat pe subiect, de aceea ii dedic aceasta colectie lui ca parte religioasa in aceasta problema si tuturor arhitectilor, care le privesc din punct de vedere artistic.
Mie imi place sa le caut, sa incerc sa le incadrez intr-un anumit stil, sa vad daca am avut dreptate. Valoarea lor artistica e incontestabila, dar tot cred ca religia are prea multa putere nejustificata in lumea asta.

Roma
Sibiu
Roma

Roma

jud Rm Valcea

Timisoara

Sibiu

Arad

jud Rm Valcea

RomaVenetia
Hunedoara

Ireversibil 3

2008-02-08T20:22:00.000+02:00

Torre dell'orologio

sau obsesia mea pentru ceasuri continua, chiar daca primele sunt alb-negru
ceasul asta e o adevarat minune
are si o legenda
se spune ca mesterii ar fi lucrat 3 ani la el si ca rasplata li s-au scos ochii ca sa nu mai poata infaptui aceeasi minune din nou
dar asta e doar o poveste, de fapt probabil ca au primit o rasplata regeasca si au trait fericiti pana la adanci batranete

Floare de stanca

2008-02-08T13:54:00.000+02:00

Imi plac detaliile de genul asta
Imi place sa le caut, sa le vad si sa ma bucur de fiecare din ele
Mi se pare combinatia de aici extraordinara, nou si vechi, natural - artificial, dur si plapand,
Totul e un contrast.
Fotografia asta nu-mi vine sa cred ca e a mea :)

Perfect Sky

2008-02-08T10:22:00.000+02:00

Vesnicul apus in mare

Rasarit Urban

Cer curbat

Pink Umbrealla, Pink Martini

2008-02-08T09:55:00.000+02:00

Fire on babylon

2008-02-07T20:38:00.000+02:00

Pozele mele facut pe intuneric sunt cele mai ciudate
mereu au prea mult noise
nu am aparat pt partea intunecata a lucrurilor, dar asta e una din putinele care imi plac

Peter Gabriel

2008-02-07T18:27:00.000+02:00

Good music for a dark mood
For getting out of this dark mood
So i declare the Peter Gabriel period open

FELINARE

2008-02-07T11:15:00.001+02:00

Nevoia de schimbare mi-a purtat pasii la Arad
Desi e la o ora de Timisoara nu pot spune ca am descoperit, intr-adevar, orasul
Incep sa-l reconstruiesc din bucati
Primele sunt aici, in inceputul din seria felinarelor

in lucru....

2008-02-06T16:56:00.000+02:00

blogul meu e in lucru..ii caut un skin care sa semene ceva mai mult cu mine...asa ca toate linkurile vor fi inexistente pentru o perioada
printre alte noutati...am net! m-am emancipat

Acum 10 ani

2008-01-31T20:55:00.000+02:00

acesta este un lant al slabiciunilor pentru ca acest post l-am vazut la Andrei Militaru care la vazut la Denisa caa-re la vazut la Marius Sescu... asa ca dau stafeta mai departe dupa ce imi scriu si eu bucata mea

acum 10 ani aveam 15 ani si eram in clasa a 9a
eram o neadaptata (adica nu eram cool)
desenam pana ma dureau buricele degetelor (vroiam cu inconstienta sa dau la arhitectura)
descopeream Magicianul de John Fowels
ma bateam cu tipa care juma de an mai tarziu avea sa-mi fie prietena cea mai buna
imi placeau tipii cu multi muschi si ochi albastrii (macar cu ochii am ramas constanta)
si numarul hormonilor era in crestere :)

Axis

2008-01-31T17:54:00.000+02:00

fiecare fotografie are o poveste... fotografia asta are un intreg muzeu de povesti, de intelesuri de mituri, de axe
Daniel Liberskind - Jewish museum

Rosu prelucrat

2008-01-31T13:54:00.000+02:00

Sah